Mai citeşte lumea?

Am avut o săptămână frumoasă…Evenimentul notabil a fost întâlnirea cu o bună şi dragă prietenă! Şi cum nu ne văzusem de ceva timp, am început să sporovăim vrute şi nevrute până am ajuns, firesc, şi la cărţi. Nu ştiu cum se face, dar nouă niciodată nu ne ajunge timpul!!! Şi pentru că am amintit de asta, răsfoiam amintiri, despre ce şi mai ales cum, am mai citit în ultima vreme.Am şoptit, zâmbind timid, că am reuşit să termin o carte la care citesc de ceva vreme,(vă povestesc cu altă ocazie) iar la mirarea ei, am spus că a fost, aşa, o „datorie morală” fiind vorba despre un dar…Replica a fost promptă „şi  faţă de mine” ! Dar ea se referea la o carte dăruită în toamnă, citită cu o albastră nostalgie şi care are un loc aparte în mine, surâzând dulce-amărui fiecărei aduceri aminte…
Văzând-o, am catalogat-o (şi despre asta altă dată) la „cărţi prietenoase” şi s-a dovedit că nu m-am înşelat ! Primele pagini mi-au indus o stare de „mai vreau” care încă nu a trecut… Mi-a adus aminte de Micul Prinţ şi de Alice în Ţara Minunilor, dar este o poveste pentru adulţi, „ o carte ca o inimioara de turtă dulce pentru copii mari” cum inspirat o prezintă editorii. Dacă, … de fapt, nu ! Când o veţi citi să nu căutaţi răspunsuri şi nici concluzii, nu căutaţi analogii, nu zâmbiţi ştiutori, încercaţi s-o citiţi cu inima.
Da ! V-am  povestit, fugar, despre  Mecanica Inimii -Mathias Malzieu...
Spor la citit !