22 ian. 2011

,,Nu-i nimeni,,, Elena Farago


Nu-i dor, si nici durere in tihna ce te doare,
Ci-n ceasul asta parca tot gandul ti se pare
Ca se topeste-n greul unei adanci taceri,
De n-ai mai sti de vietii mai ai ceva sa-i ceri…

…Si nu ti-ai fi in stare sa te intrebi pe tine
De nu cumva in minte-ti s-o fi gandind altcine
Tarziu iti pare-o soapta ce inima ti-o strange -
De mult, de mult, pe-o groapa doar vantul de mai plange…
Din lunga-i departare atat de bland te cheama,
Ca nu-ndraznesti nici capul sa ti-l intorci, de teama
Sa nu cumva s-o sperii…

Si cand pe alte tarmuri te-o inveli pamnatul,
Nu-i nimeni sa-ti auda macar in vis cuvantul…
Si nimeni sa-ti recheme blandetea unei soapte
Sa-i lumineze-o clipa a gandurilor noapte…

,,,Traiesc si Mor,,,

,,,INGER SI DEMON,,,Mihai Eminescu



Noaptea-n Doma întristata, prin lumini îngalbenite
A facliilor de ceara care ard lânga altare -
Pe când bolta-n fundul Domei sta întunecoasa, mare,
Nepatrunsa de-ochii rosii de pe mucuri ostenite,

În biserica pustie, lânga arcul în perete,
Genuncheata sta pe trepte o copila ca un înger;
Pe-a altarului icoana în de raze rosii frângeri,
Palida si mohorâta Maica Domnului se vede.

O faclie e înfipta într-un stâlp de piatra sura;
Lucii picaturi de smoala la pamânt cad sfârâind
Si cununi de flori uscate fâsâiesc amirosind
S-a copilei rugaciune tainic sopotit murmura.

Cufundat în întuneric, lâng-o cruce marmurita,
Într-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza,
Coatele pe bratul crucii le destinde si le-aseaza,
Ochii cufundati în capu-i, fruntea trista si-ncretita.

Si barbia lui s-apasa de al pietrei umar rece,
Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei brat alb;
Abia candela cea trista cu reflectul ei roz-alb
Blând o raza mai arunca ce peste-a lui fata trece.

Ea un înger ce se roaga - El un demon ce viseaza;
Ea o inima de aur - El un suflet apostat;
El în umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat -
La picioarele Madonei, trista, sfânta, Ea vegheaza.

Pe un mur înalt si rece de o marmura curata,
Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina,
Se rasfrânge ca-n oglinda a copilei umbra plina -
Umbra ei, ce ca si dânsa sta în ruga-ngenuncheata.

Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire,
Cu de marmur-alba fata si cu mâinile de ceara,
Val - o negura diafana mestecata-n stele; clara
E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire;

Ce-ti lipseste sa fii înger - aripi lungi si constelate.
Dar ce vad: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Doua umbre de aripe ce se misca tremurânde,
Doua aripe de umbra catre ceruri ridicate.

O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de paza;
Lânga marmura cea alba vad fiinta-i aeriana.
Peste viata-i inocenta, viata lui cea sunta plana,
Lânga dânsa el se roaga, lânga ea îngenuncheaza.

Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este,
Însa aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;
Muri sfintiti de-a omenirii rugaciuni îndelungate
Vad aripele-i diafane si de dânsele dau veste.

Te iubesc! - era sa strige demonul în a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor, spre-nchinaciune el genunchii-si încovoaie
Si asculta dus din lume a ei dulci si timizi soapte.

Ea? - O fiica e de rege, blonda-n diadem de stele,
Trece-n lume fericita, înger, rege si femeie;
El rascoala în popoare a distrugerii scânteie
Si în inimi pustiite samana gândiri rebele.

Despartiti de-a vietii valuri, între el si între dânsa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor,
Câteodat' - desi arare - se-ntâlnesc, si ochii lor
Se privesc, par a se soarbe în dorinta lor aprinsa.

Ochii ei cei mari, albastri, de blândete dulci si moi,
Ce adânc patrund în ochii lui cei negri furtunosi!
Si pe fata lui cea slaba trece-usor un nour ros -
Se iubesc... Si ce departe sunt deolalta amândoi!

A venit un rege palid, si coroana sa antica,
Grea de glorii si putere, l-a ei poale-ar fi depus,
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
Si în mâna-i însceptrata, mâna ei îngusta, mica.

Dara nu - mute ramas-au buzele-i abia deschise,
Muta inima în pieptu-i, mâna ei trasa-ndarat.
În a sufletului taina, ea iubea. Clar si încet
Se ivea fata de demon feciorestilor ei vise.

Ea-l vedea miscând poporul cu idei reci, îndraznete;
Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasa dulce spaima;
El prezentul îl rascoala cu-a gândirilor lui faima
Contra tot ce gramadira veacuri lungi si frunti marete.

El ades suit pe-o piatra cu turbare se-nfasoara
În stindardul ros si fruntea-i aspra-adânca, încretita,
Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita,
Ochii fulgerau si vorba-i trezea furia vulgara.

Pe un pat sarac asuda într-o lunga agonie
Tânarul. O lampa-ntinde limb-avara si subtire,
Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i stie de stire,
Nimeni soarta-i n-o-mblânzeste, nimeni fruntea nu-i mângâie.

Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbracate
Cu-a lui Dumnezeu numire - astazi toate-s îndreptate
Contra inimii murinde, sufletul vor sa-i sugrume!

A muri fara speranta! Cine stie-amaraciunea
Ce-i ascunsa-n aste vorbe? - Sa te simti neliber, mic,
Sa vezi marile-aspiratii ca-s reduse la nimic,
Ca domnesc în lume rele caror nu te poti opune,

C-opunându-te la ele, tu viata-ti risipesti -
Si când mori sa vezi ca-n lume vietuit-ai în zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud nici e cu putinta. Simti ca nimica nu esti.

Si acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasa.
Cum a intrat el în viata? Cât amor de drept si bine,
Câta sincera fratie adusese el cu sine!
Si rasplata? - Amarârea, care sufletu-i apasa.

Dar prin negurile negre, care ochii îi acopar,
Se apropie-argintoasa umbra nalt-a unui înger,
Se aseaza lin pe patu-i; ochii lui orbiti de plângeri
Ea-i saruta. De pe dânsii negurile se descopar...

Este Ea. C-o multumire adânca, nemaisimtita,
El în ochii ei se uita. - Mândra-i de înduiosere;
Ceasul ultim îi împaca toata viata-i de durere;
Ah! sopteste el pe moarte - cine esti ghicesc, iubita.

Am urmat pamântul ista, vremea mea, viata, poporul
Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis;
El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis
Pre un înger sa ma-mpace, si-mpacarea-i... e amorul.

Invata de la toate (din lirica norvegiana)


Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars in noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

,,,Azi poate sa fie ultima zi,,, Gabriel Garcia Marquez


Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Un dulce pentru fiecare zi

Tort de ciocolata cu banane

Ingrediente: 1 blat de tort( cumparat sau facut in casa) , 1 crema mare de finetti, 3 banane , 1 praf de frisca , 200 ml lapte , esenta rom.

Mod de preparare: Se amesteca laptele cu o lingura de esenta de rom si se insiropeaza blatul felie cu felie. Se bate frisca si se amesteca cu crema de finetti . Se pune crema pe prima felie de blat insiropata apoi se adauga un rand de banane taiate felii , la fel se procedeaza si cu urmatoarea felie de blat iar peste ultima se pune crema apoi se orneaza cu putina frisca. Foarte simplu si foarteeee gustos.

Pofta buna!!!

Ce mancam azi?

Drob cu ciuperci

Ingrediente:8 oua , 10 cepe, 2 cutii ciuperci, 2 legaturi marar, 8 linguri faina, 1 lingurita piper, sare, 50g ulei.

Mod de preparare: Se taie ciupercile felii subtiri si se caleste ceapa tocata cam 10-15 minute,pana devine aurie. Se bat ouale spuma cu telul si se adauga piperul, mararul tocat si ceapa calita. Adaugati faina si amestecati cu telul , dupa care adaugati ciupercile felii si turnati compozitia intr-o tava tapetata cu faina. Se da la cuptor, la foc mic spre mediu pana se rumenesc( aproximativ 40 minute). Cand e gata rasturnati drobul pe o foaie de hartie curata si o infasurati pana se raceste ca sa absoarba grasimea. Se serveste rece.

Pofta buna!!!

Avem timp - Octavian Paller

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Mai citeşte lumea?

Dimineaţă de sâmbătă, frig, urât, aromă de cafea. Deocamdată linişte, de parcă oraşul ar fi nelocuit… Mă încumet să privesc pe geam. În afara câtorva maşini grabite niciun semn perceptibil de viaţă ! Hm, poate că totuşi oraşul este pustiu, poate toată lumea a plecat şi am rămas doar noi doi să avem grija citadelei ! Brrr, ninge viscolit şi îmi aprind alene o ţigară. E vreme de citit ! În fundal se aude Carmina Burana ! Ce potrivire fără cuvinte… Mi se întamplă deseori să am chef să recitesc câte o carte. Stau nehotărâta in faţa bibliotecii întrebându-mă ce ar fi potrivit pentru o zi de ianuarie ninsa…Interesant, mi se perindă prin gânduri momentele în care am hotărât să cumpăr câte o carte, îmi amintesc zâmbind şi într-o fracţiune de secundă hotărârea mea este luată – am să răsfoiesc "În care loc, în care timp" - Juliette Mead. Cartea are o poveste frumoasă şi am cumpărat-o, fireşte într-o zi albă… Mă bucură să colind prin librării, singură sau cu câte un/o prieten/ă de suflet, să respir aerul acela, mistic parcă, al aglomerării de litere aşezate înţelept între coperţi de carte ! De data aceasta stabilisem o rută oarecum liniară – librărie, caffe frappe, acasă ! Numai că atunci prietena cu care trebuia să merg nu a putut sa ajungă ! Şi am ales o librărie din centru care să mă suporte căteva zeci de minute, gândind că o să imi cumpăr o carte şi apoi ţuşti în 226 şi acasă ! Fără să fie intenţionat, am constatat că niciodată, dar niciodată, nu mă atrage "raftul cu noutăţi editoriale"! Îmi pare oarecum ostentativ şi înţeleg şi substratul comercial … Îmi dau jos mânuşile plimbându-mă alene printre rafturi. Unul din lucrurile pe care îl detest este bunăvoinţa vânzătorilor ce apar de niciunde atunci când nu ai avea nevoie şi după ce te scanează interogativ îţi şoptesc încurajator : "pot să vă ajut cu ceva?" Mă zburlesc precum cel mai nesuferit arici dar şoptesc oarecum politicos şi conspirativ "nu mulţumesc!" Mă lasă în pace ! Şi pentru că nicicum nu trebuia să am parte de linişte, aud o voce încântată şi zgomotoasă rostindu-mi numele bubuitor !!!!"vaaaaaaiiiii, TU, de când nu te-am văzut ! ce mai faci ?cum eşti ? şi încă o sută de întrebări pe care nu vreau să le mai amintesc !". Zâmbesc incolor evitând cu măiestrie o avalanşă de pupături şi răspund monosilabic tirului de întrebări. Sunt convinsă că arătam precum un animal încolţit şi mi se răsuceau neuronii căutând o rapidă cale de scăpare ! Ascult un rezumat al perioadei "de când nu ne-am văzut" punctat cu tot felul de interjecţii şi privesc disperata literalmente în jurul meu. Gândeam cu amăraciune că au falimentat maiestuos toate planurile mele şi procedura de insolvenţă va fi luuuunnngggggăăăă şi anevoioasă! Nu prea cred în minuni dar atunci chiar am avut noroc când a început să sune telefonul! Am răspuns cu repeziciune şi am turuit pe nerăsuflate "acum iau un taxi şi ajung în 15 min!" închizând telefonul şi rugându’mă să nu sune iară cel/cea nedumerit/ă de cuvintele mele.Pentru că nici nu am văzut cine sunase!!!!!Mă simţeam ca un învingător şi mi-am luat grăbită la revedere, am înhăţat o carte la îndemână şi după o scurtă escala la raionul plăţi am ieşit val-vârtej de acolo! Am parcurs câţiva paşi dar m-am îngrozit că ar putea să mă urmarească !!!! În faţă la Eva am oprit un taxi şi când am urcat posibil să-l fi speriat pe şofer "va rog cât de repede puteţi, să plecam de aici!!!!"
După ce am trecut de Eroilor m-am uitat ce carte am luat ! S-a dovedit că legea compensaţiei acţionează chiar şi în cele mai neaşteptate situaţii ! Am citit o carte interesantă, scrisă la timpul prezent, un prezent al fiecărui personaj,cu un fir al naraţiunii cu bucle surprinzătoare, cu slăbiciuni reliefate omenesc, o poveste de dragoste şi viaţă, o carte nostalgica puţin, dar care poate fi alegerea perfectă pentru o zi de sâmbătă, ianuarie, 2011.
"Sham el Nessim…o sărbătoare de primavară la egipteni. O ţin în fiecare zi de luni, după paştele coptic. Înseamnă Aroma Brizei. … "
Spor la citit !



Legenda lui Dracula


Legenda lui Dracula constituie fenomenul de cultura romaneasca medievala cu cel mai mare ecou international si cea mai spectaculoasa persistenta. Aceasta s-a nascut din groaza starnita de faptele voievodului Vlad Tepes impotriva slujitorilor Semilunei.

Atestarile istorice din secolul al XV-lea despre Vlad Tepes, au comunicat doua imagini diferite ale voievodului, una care-l infatiseaza ca pe un tiran, cealalta ca pe un conducator aspru, necrutator, dar iubitor de tara si viteaz, luptator inversunat contra turcilor.

Primele documente romanesti in care Vlad Tepes primeste numele Dracula provin din sudul Transilvaniei si dateaza din anii 1459-1460. Este vorba de acte ale pretendentului Dan dintre care cel mai sugestiv ar fi cel din data de 2 martie 1460: "...nelegiuitul si prea cruntul tiran fara de credinta, adica Dracul, care se zice Vlad voievod al tarii aceleia."

Insusi Vlad Tepes a adoptat numele de Vlad Dracul in propria sa semnatura. Astfel, la 4 august 1475, se semneaza "Wladislaus Dragwlaya, voievoda partium Transalpinarum", latinizandu-si totodata numele de Vlad in "Wladislaus".

Apelativul Dracula s-a impus cu precadere in spatiul din nord-vestul Tarii Romanesti, pana in Europa centrala, mai ales in perioada 1462-1475. De aceea a ajuns domnul insusi s-o preia si s-o pastreze in propria semnatura si pecete pe textele actelor latinesti din ultimii sai ani de viata.

In vreme ce in in spatiul romanesc Vlad Tepes voievod era privit ca un erou al luptei pentru libertate a romanilor, domn viteaz si drept, dar aspru, in vestul Europei a luat nastere in 1897, de sub condeiul scriitorului irlandez Bram Stoker "Contele Dracula" , personaj fictiv sortit sa devina prototipul invidiat al unei intregi literaturi de groaza din primele trei sferturi ale secolului nostru.

Legatura care se face intre personajul din romanul lui Bram Stoker si domnitorul Vlad Tepes-Dracula este sugerata chiar de catre autor, care consemneaza: ”… a fost intr-adevar acel voievod Dracula care si-a dobandit numele impotrivindu-se turcilor peste marele fluviu chiar de la frontiera cu Turcia”. Bram Stoker crede ca acesta nu a fost un om obisnuit „caci de-a lungul secolelor s-a vorbit de el ca de cel mai iscusit, cel mai viclean dar si cel mai viteaz dintre fiii tarii de dincolo de padure, spiritul lui ager si vointa lui de fier au intrat cu el in mormant si lupta si acum”. Aici autorul face legatura cu credinta legata de strigoi, a caror existenta, imaginata de credintele populare, nu se sfarseste odata cu generatia din care provine: „Ne-mortii (adica strigoii, vampirii) sufera de blestemul nemuririi, spune Bram Stoker, trec dintr-o epoca in alta inmultindu-si victimele, sporind relele lumii …”.
Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura medievala din Romania, cu functii istorice, militare si economice, este cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula.
Majoritatea turistilor, dupa ce viziteaza castelul Bran, pleaca dezamagiti ca nu l-au intalnit pe Dracula – Vampirul care suge sangele oamenilor, cunoscut din filme si asociat cu figura domnitorului roman Vlad Tepes – Dracula. Si nu-l intalnesc pentru ca vizitatorii nu fac distinctie intre o realitate istorica si o povestire la originea careia stau atat personajul din romanul lui Bram Stoker, intitulat Dracula, in care actiunea are la baza credintele populare despre strigoi si vampiri cat si legendele despre Vlad Tepes, in special acelea care-l prezinta ca pe un voievod crud. Interferenta personajului principal din romanul Dracula cu legendele despre domnitorul real Vlad Tepes – Dracula, o personalitate de referinta a istoriei romanilor, a dat nastere unui personaj imaginar cunoscut sub numele de Dracula vampirul, ca intruchipare a unui duh rau, care tulbura linistea oamenilor, ii chinuie si pe cei intrati sub stapanirea lui ii transforma in aceste forte ale raului. Acest personaj exista la nivelul imaginarului si nu poate fi ilustrat intr-o expozitie muzeala asa cum este cea din Castelul Bran.
In ceea ce priveste vampirul, cunoscut in folclorul romanesc sub denumirea de strigoi, (denumirea de vampir este intalnita la sarbi) este de mentionat faptul ca si in satele Branului se pastreaza credinta cu privire la existenta unor duhuri rele numite steregoi (varianta a strigoiului). Batranii satelor isi amintesc ca pana in urma cu o jumatate de secol se credea ca existau anumiti oameni in viata – strigoi – care ziua duceau o viata normala, iar in timpul noptii in somn, sufletele lor paraseau trupul si bantuiau prin sat si chinuiau oamenii in somn. Aceste duhuri rele bantuiau de la miezul noptii pana la primul cantat al cocosilor, cand nu mai aveau puterea de a pricinui rele oamenilor.
Credinta in strigoi si celelalte duhuri rele reprezinta o componenta a mitologiei populare. Ea poate fi povestita, imaginata de fiecare individ. Dar dincolo de acest univers imaginar populat cu vampiri si fantome, turistul poate intalni la Bran o realitate care-i va bucura si odihni sufletul.
Cu imaginea fiorosului Dracula in gand, venit la Bran, turistul va putea intalni in pitorestile locuri din aceasta zona de munte ciobani cu turme la pascut sau la cositul ierburilor, ale caror femei tes la razboi textilele ce impodobesc interioarele caselor sau pregatesc mancaruri traditionale (bulzul ciobanesc, pastrama, laptele batut etc.) atat in propria gospodarie cat si in pensiuni pregatite anume pentru cei ce vor sa petreaca la Bran de la rasaritul si pana la apusul soarelui si chiar peste noapte cand poate, in vis, va veni si Dracula vampirul a carui forta se va ofili la vederea catelului de usturoi asezat de gospodina deasupra usii la intrare pentru ca asa stie ea din batrani ca se apara casa de duhurile rele.

Ce nu stim despre ciocolata


Arborele de cacao a fost descoperit in urma cu mai bine de 2000 de ani in padurile tropicale din continentul american. Pastaile acestui tip de arbore contin seminte ce sunt procesate pentru a obtine pudra de cacao. Aceasta este folosita in producerea ciocolatei.

Istoria ciocolatei incepe inca din 250-900 I.H., cand maiasii utilizau arborii de cacao, pe care i-au adus din padurile tropicale, pentru a-i cultiva. Ei recoltau, fermentau, prajeau si macinau semintele de cacao pentru a le transforma intr-o pasta.

Aceasta pasta era amestecata cu apa, ardei iuti si faina de porumb pentru a crea o bautura spumoasa si condimentata, de ciocolata.
In cultura Maya, populatia avea dreptul sa bea ciocolata doar la ocazii; in rest, acesta bautura era destinata folosirii doar de catre regi. Insa, in cultura Azteca, doar preotii, militarii decorati, conducatorii si comerciantii foarte instariti aveau dreptul sa utilizeze aceasta licoare regala.

Totodata, ciocolata a reprezentat un element foarte important al spiritualitatii acestor doua culturi, maiasa si azteca. Boabele de cacao erau oferite de catre marii preoti drept ofrande pentru zei, iar in timpul ceremoniilor religioase era servita bautura de ciocolata.

Boabele de cacao au ajuns pentru prima data in Europa in anul 1521, atunci cand Mexicul a fost cucerit de catre spanioli. Deoarece a devenit, in timp, un produs de export foarte scump, ciocolata a mai ramas inca 300 de ani de atunci bautura celor bogati.
Cand au adus ciocolata in tara, spaniolii au inceput sa-i modifice compozitia. Prin incercarea lor de a scapa de gustul puternic amar, acestia au adaugat scortisoara si zahar bauturii. Ciocolata indulcita a devenit in scurt timp cel mai mare capriciu al continentului.

Spaniolii au tinut inca 100 de ani secretul ciocolatei, din momentul cand au adus-o in tara lor. Cand a reusit sa ajunga in toata Europa, ciocolata a devenit produs de lux. In Franta, datorita costului foarte ridicat al importului de zahar si cacao, ciocolata era interzisa, fiind consumata doar la curtea regelui.

Dezvoltarea exportului de cacao a produs schimbari diferite pe continente diferite. Daca in Europa capetele incoronate comandau noi tipuri de seturi de portelan si argint, special concepute pentru a bea ciocolata, in America Latina deja erau create colonii de sclavi pentru a munci plantatiile de arbori de cacao.

Din anul 1800, odata cu dezvoltarea tehnologiei si cu Revolutia Industriala, procesul de producere al ciocolatei a suferit schimbari majore. Inventarea de masini industriale pentru macinat boabele de cacao si pentru crearea amestecului de ciocolata a facut ca acest produs sa nu mai fie consumat doar in stare lichida, ci si in cea solida, sub forma de tablete.

Unul dintre beneficiile consumului de ciocolată cu siguranţă îl ştii deja: te binedispune. Desertul tău preferat mai are însă o sumedenie de calităţi, cu condiţia să te limitezi la câteva pătrăţele.

Ciocolata poate înlocui cu succes medicamentele folosite în mod normal împotriva durerii, susţin cercetătorii americani de la Universitatea din Chicago.

Studiile derulate pe 2.000 de voluntari au arătat că aceştia resimt durerile la o intensitate mult mai mică după consumul câtorva tablete de ciocolată.

Oamenii de ştiinţă au explicat că acest desert stimulează o anumită zonă din creier, denumită ştiinţific raphe magnus, care ne ajută să uităm de durere pentru moment.

Persoanele care au suferit un atac de cord trebuie să mănânce ciocolată neagră de trei ori pe săptămână, recomandă specialiştii de la Centrul Medical Deaconess, din Boston.

Cercetătorii Institutului Dermatologic European din Londra au observat că ciocolata neagră poate reduce ridurile. De puţin timp, ciocolata se regăseşte şi în SPA-uri, sub formă de terapii care includ împachetări şi masaje, destinate reducerii centrimetrilor.

Tot pentru lupta împotriva kilogramelor ar putea fi folosită şi noua ciocolată verde, prezentată la un târg de dulciuri din Spania. Aceasta este identică la gust cu ciocolata amăruie şi este bogată în aminoacizi şi în spirulină.

Acidul oxalic şi acidul fitic, prezenţi în ciocolată, pot forma compuşi împreună cu calciul, împiedicând absorbţia acestuia în organism.

Astfel, deşi unele ciocolate conţin lapte, calciul nu poate fi asimilat în mod optim din cauza acidului oxalic, care nu permite nici măcar absorbţia sa parţială, inducând excreţia imediată, prin transpiraţie sau prin urină. În concluzie, dacă ai probleme cu asimilarea calciului, indicat ar fi să limitezi consumul de ciocolată.

Praful de cacao este materia primă în prepararea ciocolatei. Alături de cacao, renumită pentru efectele sale asupra sănătăţii, în ciocolată se regăsesc o serie de substanţe cu rol antioxidant.

Cu cât ciocolata este mai bogată în alte ingrediente (lapte, fructe, cereale), cu atât efectul antioxidant este mai redus. Ciocolata albă îşi datorează culoarea tocmai lipsei prafului de cacao, fiind produsă doar din unt de cacao şi din alte arome. Astfel, beneficiile aduse sănătăţii lipsesc.

Ciocolata este un aliment ce ne poate binedispune. Ea stimulează endorfinele, care permit un aport crescut de oxigen în sânge, fapt ce duce la o stare de relaxare mentală şi, desigur, a sistemului nervos. O bucăţică de ciocolată, consumată atunci când există o stare de încordare, de stres sau de depresie, poate avea un efect calmant şi antidepresiv.
Ciocolata cea mai sănătoasă este cea cu minimum 60% cacao.

S-a întâmplat astăzi

Evenimente

1506: Este întemeiată oficial Garda Elvețiană a Vaticanului.
1917 - Primul război mondial: Președintele american Woodrow Wilson cere o "pace fără victorie" în Europa.
1922 - Pius al XI-lea devine papă.
1939: Pentru prima oară, în cadrul Universității Columbia, a fost divizat un atom de uraniu
1941: Al Doilea Război Mondial: Marea Britanie a capturat orașul libanez Tobruk de la forțele naziste
1983: Björn Borg se retrage din tenis după ce câștigă de cinci ori consecutiv Wimbledon-ul

Nașteri

1440: Ivan al III-lea al Rusiei (d. 1505)
1849: August Strindberg, poet și scriitor suedez (d. 1912)
1916: Henri Dutilleux, compozitor francez
1919: Carl Larsson, pictor suedez (n. 1853)
1960: Michael Hutchence, muzician australian (INXS) (d. 1997)
1965: Steven Adler, toboșar american (Guns N' Roses)
1966: Caius Dobrescu, poet, eseist și prozator roman

Decese

1592: Elisabeta de Austria, soția regelui Carol al IX-lea al Franței (n. 1554)
1901: Regina Victoria a Marii Britanii și Irlandei (1837–1901) și Împărăteasă a Indiilor (1876–1901) (n. 1819)
1973: Lyndon B. Johnson, al 36-lea președinte al SUA (1963-1969) (n. 1908)
2008: Heath Ledger, actor australian (n. 1979)

Sărbători

Sf. Ap. Timotei; Sf. Mc. Anastasie Persul (calendar creștin-ortodox)


mai multe aici

)