Legenda lui Dracula

Legenda lui Dracula constituie fenomenul de cultura romaneasca medievala cu cel mai mare ecou international si cea mai spectaculoasa persistenta. Aceasta s-a nascut din groaza starnita de faptele voievodului Vlad Tepes impotriva slujitorilor Semilunei.

Atestarile istorice din secolul al XV-lea despre Vlad Tepes, au comunicat doua imagini diferite ale voievodului, una care-l infatiseaza ca pe un tiran, cealalta ca pe un conducator aspru, necrutator, dar iubitor de tara si viteaz, luptator inversunat contra turcilor.

Primele documente romanesti in care Vlad Tepes primeste numele Dracula provin din sudul Transilvaniei si dateaza din anii 1459-1460. Este vorba de acte ale pretendentului Dan dintre care cel mai sugestiv ar fi cel din data de 2 martie 1460: "...nelegiuitul si prea cruntul tiran fara de credinta, adica Dracul, care se zice Vlad voievod al tarii aceleia."

Insusi Vlad Tepes a adoptat numele de Vlad Dracul in propria sa semnatura. Astfel, la 4 august 1475, se semneaza "Wladislaus Dragwlaya, voievoda partium Transalpinarum", latinizandu-si totodata numele de Vlad in "Wladislaus".

Apelativul Dracula s-a impus cu precadere in spatiul din nord-vestul Tarii Romanesti, pana in Europa centrala, mai ales in perioada 1462-1475. De aceea a ajuns domnul insusi s-o preia si s-o pastreze in propria semnatura si pecete pe textele actelor latinesti din ultimii sai ani de viata.

In vreme ce in in spatiul romanesc Vlad Tepes voievod era privit ca un erou al luptei pentru libertate a romanilor, domn viteaz si drept, dar aspru, in vestul Europei a luat nastere in 1897, de sub condeiul scriitorului irlandez Bram Stoker "Contele Dracula" , personaj fictiv sortit sa devina prototipul invidiat al unei intregi literaturi de groaza din primele trei sferturi ale secolului nostru.

Legatura care se face intre personajul din romanul lui Bram Stoker si domnitorul Vlad Tepes-Dracula este sugerata chiar de catre autor, care consemneaza: ”… a fost intr-adevar acel voievod Dracula care si-a dobandit numele impotrivindu-se turcilor peste marele fluviu chiar de la frontiera cu Turcia”. Bram Stoker crede ca acesta nu a fost un om obisnuit „caci de-a lungul secolelor s-a vorbit de el ca de cel mai iscusit, cel mai viclean dar si cel mai viteaz dintre fiii tarii de dincolo de padure, spiritul lui ager si vointa lui de fier au intrat cu el in mormant si lupta si acum”. Aici autorul face legatura cu credinta legata de strigoi, a caror existenta, imaginata de credintele populare, nu se sfarseste odata cu generatia din care provine: „Ne-mortii (adica strigoii, vampirii) sufera de blestemul nemuririi, spune Bram Stoker, trec dintr-o epoca in alta inmultindu-si victimele, sporind relele lumii …”.
Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura medievala din Romania, cu functii istorice, militare si economice, este cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula.
Majoritatea turistilor, dupa ce viziteaza castelul Bran, pleaca dezamagiti ca nu l-au intalnit pe Dracula – Vampirul care suge sangele oamenilor, cunoscut din filme si asociat cu figura domnitorului roman Vlad Tepes – Dracula. Si nu-l intalnesc pentru ca vizitatorii nu fac distinctie intre o realitate istorica si o povestire la originea careia stau atat personajul din romanul lui Bram Stoker, intitulat Dracula, in care actiunea are la baza credintele populare despre strigoi si vampiri cat si legendele despre Vlad Tepes, in special acelea care-l prezinta ca pe un voievod crud. Interferenta personajului principal din romanul Dracula cu legendele despre domnitorul real Vlad Tepes – Dracula, o personalitate de referinta a istoriei romanilor, a dat nastere unui personaj imaginar cunoscut sub numele de Dracula vampirul, ca intruchipare a unui duh rau, care tulbura linistea oamenilor, ii chinuie si pe cei intrati sub stapanirea lui ii transforma in aceste forte ale raului. Acest personaj exista la nivelul imaginarului si nu poate fi ilustrat intr-o expozitie muzeala asa cum este cea din Castelul Bran.
In ceea ce priveste vampirul, cunoscut in folclorul romanesc sub denumirea de strigoi, (denumirea de vampir este intalnita la sarbi) este de mentionat faptul ca si in satele Branului se pastreaza credinta cu privire la existenta unor duhuri rele numite steregoi (varianta a strigoiului). Batranii satelor isi amintesc ca pana in urma cu o jumatate de secol se credea ca existau anumiti oameni in viata – strigoi – care ziua duceau o viata normala, iar in timpul noptii in somn, sufletele lor paraseau trupul si bantuiau prin sat si chinuiau oamenii in somn. Aceste duhuri rele bantuiau de la miezul noptii pana la primul cantat al cocosilor, cand nu mai aveau puterea de a pricinui rele oamenilor.
Credinta in strigoi si celelalte duhuri rele reprezinta o componenta a mitologiei populare. Ea poate fi povestita, imaginata de fiecare individ. Dar dincolo de acest univers imaginar populat cu vampiri si fantome, turistul poate intalni la Bran o realitate care-i va bucura si odihni sufletul.
Cu imaginea fiorosului Dracula in gand, venit la Bran, turistul va putea intalni in pitorestile locuri din aceasta zona de munte ciobani cu turme la pascut sau la cositul ierburilor, ale caror femei tes la razboi textilele ce impodobesc interioarele caselor sau pregatesc mancaruri traditionale (bulzul ciobanesc, pastrama, laptele batut etc.) atat in propria gospodarie cat si in pensiuni pregatite anume pentru cei ce vor sa petreaca la Bran de la rasaritul si pana la apusul soarelui si chiar peste noapte cand poate, in vis, va veni si Dracula vampirul a carui forta se va ofili la vederea catelului de usturoi asezat de gospodina deasupra usii la intrare pentru ca asa stie ea din batrani ca se apara casa de duhurile rele.